Ce-ar fi dacă am vedea, cu adevărat, lupta nevăzută a celor din urgență?

Un articol sincer despre efort, erori, burnout și respect

Cine n-a trăit o noapte de gardă nu poate înțelege pe deplin ce înseamnă să fii medic sau asistent care asigură urgența. „Ați ales, v-ați asumat?” — se spune ușor. Dar realitatea e alta: nimeni nu alege să muncească, zi de zi, la limita epuizării, între zeci de cazuri non-urgente, în condiții adesea ostile. Nimeni nu alege să fie criticat și totuși lăsat fără protecție.

Sunt eroi?

Da — dar nu pentru că își doresc, ci pentru că deseori nu au alternativă.

„Urgență” nu înseamnă doar adrenalină, ci uzură, decizii luate în secunde și sacrificii pe care puțini le văd. Iar când peste 8 din 10 pacienți din UPU nu sunt cazuri cu risc vital, iar echipele rămân aceleași, surmenajul devine normă, nu excepție: din milioane de prezentări anuale, doar o fracțiune sunt cu adevărat critice, restul sunt oameni care n-au găsit altă ușă deschisă.
După patruzeci de „verzi”, fiecare „roșu” devine o cursă contra cronometru cu propriul tău corp. Erorile nu vin din lipsă de știință sau de bunăvoință; vin pentru că suntem oameni, nu roboți. Burnoutul nu apare pe fișe, dar se strecoară în fiecare decizie, în fiecare ezitare.

Nu există un singur vinovat. Există o barcă în care suntem toți. Și barca asta se ține pe linia de plutire numai dacă ne ținem unii pe alții. Știu că presiunea bugetară e reală; tocmai de aceea propun soluții cu cost moderat la intrare.

Când liniștea din camera de gardă devine prea grea

Nu dau nume, nu dau detalii. Spun doar atât: există nopți după care rămâne o liniște care apasă. O liniște din aceea în care îți spui că nu mai putem împinge oamenii la infinit, că eroismul nu poate fi politică publică, că sănătatea celor care salvează vieți trebuie protejată la fel de serios ca sănătatea celor salvați.
Înainte de orice: compasiune pentru familii și echipe. Apoi, datoria noastră — a tuturor — de a transforma compasiunea în schimbări reale: gărzi decente, echipe tampon, pauze adevărate, sprijin psihologic fără stigmat, rute reale în afara spitalului.

De ce se sparge totul în UPU

UPU e singura ușă mereu deschisă. Când orientarea lipsește, când nu prinzi programare la medicul de familie, când nu ai centru de primar deschis seara, tot ce se adună în comunitate se varsă în urgență.

În 2024, au fost peste 9,7 milioane de apeluri la 112; doar ~60% erau urgențe reale, iar restul necesitau alte tipuri de răspuns. În același an, UPU-urile au înregistrat peste 5,28 milioane de prezentări, iar aprox. 83% au fost încadrate la coduri verde/albastru/alb — cazuri fără pericol vital imediat.

Apoi a venit eliminarea calității de coasigurat (din 1 august 2025). Peste 600.000 de oameni au rămas fără asigurare, cu contribuții greu de susținut pe termen scurt. În locul unei tranziții bine ghidate, adresa­bilitatea către UPU a explodat: de pildă, în Botoșani, numărul prezentărilor a crescut cu ~50% într-o singură lună, iar echipele au rămas aceleași. Asta nu e „o problemă de management local”, ci semnul că presiunea socială s-a mutat pe linia întâi.

În tot acest timp, finanțarea sănătății a fost peticită: deficitul FNUASS s-a redus în 2024 mai ales prin creșteri de contribuții și subvenții publice, nu pentru că am redus necesarul de urgențe; în 2025, o parte din echilibrare vine prin redistribuiri și măsuri fiscale. Dacă măsurăm doar ce plătim după spital, nu ce prevenim înainte, vom continua să tratăm crize în loc să le evităm.

Ce avem de făcut concret, imediat

Nu mai cerem „perfecțiune” fără să oferim protecție. Avem nevoie de un pact simplu, orientat pe fapte:

1. Redirecționare 24/7: linie telefonică + aplicație de triere cu programare instant către medicina de familie/centre de primiri minore, pentru toate cazurile non-urgente.

2. Trasee rapide în UPU pentru codurile verde/albastru: flux separat, timp-țintă ≤ 60 de minute, ca să nu blocăm accesul la cazurile critice.

3. Centre de medicină primară cu program extins (seara & weekend), cu teleconsultații și investigații rapide; ele sunt amortizorul de șoc înainte de spital.

4. Gărzi decente, nu maratoane, și plată care reflectă riscul. Fără asta, e iluzoriu să cerem luciditate la nesfârșit.

5. Echipe tampon la vârf de activitate (de ex. 16:00–24:00) ca standard operațional.

6. Transparență: publicăm săptămânal timpii de așteptare pe coduri, rata de redirecționare reușită, gradul de încărcare UPU.

7. Comunicare umană și constantă cu populația: „Urgența este pentru viață-în-pericol. Pentru restul, vă ghidăm noi către ruta potrivită.”

Fără pacienți și fără profesioniști nu avem sistem

Pacienții nu vin la UPU de plăcere; vin când alte uși sunt închise. E treaba sistemului să le deschidă.
Profesioniștii care asigură urgențele nu cer tratament special; cer condiții sigure pentru a salva vieți. E treaba noastră, a tuturor, să le oferim.

Nu putem cere luciditate, empatie și rezistență la infinit dacă nu oferim:

• Gărzi decente, nu maratoane;

• Echipă suplimentară la vârf, ca nimeni să nu fie singur în foc;

• Plată care reflectă riscul și efortul;

• Sprijin psihologic fără stigmat;

• Respect real, dincolo de aplauze.

În loc de concluzie: un apel simplu

Schimbarea nu se face din spatele tastaturii, ci cu curaj, la fața locului.

• Pacienților: întrebați-vă „E o urgență acum?” Dacă nu, folosiți rutele corecte — medicul de familie, centrele de permanență, ambulatoriile, telemedicina.

• Colegilor: cereți condiții sigure și susțineți-vă unii pe alții. Nu normalizați epuizarea.

• Decidenților: finanțați intrarea în sistem și protecția echipelor. Nu mai așteptăm următoarea criză.

Dacă textul ți-a atins o coardă, dă-l mai departe. Din „judecată” nu se naște niciun pacient salvat. Din sprijin — da.

Surse:

1. DSU 2024 — 5.283.271 prezentări în UPU; 3.631.842 cod verde, 673.912 albastru, 70.660 alb (≈83% fără risc vital imediat).

2. STS 112 (2024) — 9.763.443 apeluri; 60,45% urgențe reale; restul nu au necesitat intervenția serviciilor de urgență.

3. Botoșani (AGERPRES) — surprasolicitare UPU, +50% prezentări într-o lună, pe fondul pierderii calității de coasigurat.

4. Modificări fiscale & finanțare 2024-2025 (econimica.net) — creșterea încasărilor CASS și echilibrarea FNUASS prin măsuri fiscale/subvenții.

Cu mult bine,

dr. Alin Cotfas